Skip to main content

Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului – 12 mai

Pentru răsăritul creștin sfintele icoane reprezintă o parte atât de strâns legată de etosul său încât icoana a devenit un simbol al ortodoxiei. Acest lucru a întâmpinat opoziție la un moment dat al istoriei Bisericii noastre, iar mărturia celor care au susținut ortodoxia cinstirii sfintelor icoane reprezintă o moștenire neprețuită de care ne bucurăm până astăzi.

Sfântul Gherman Patriarhul Constantinopolului este unul dintre sfinții care au avut un rol important în apărarea cinstirii icoanelor.

El s-a născut în prima jumătate a celui de-al șaptelea secol în Constantinopol într-o familie ilustră. Tatăl său, Iustinian era un descendent pe linie colaterală al împăratului Iustinian I. A fost ucis de împăratul Constantin Pogonatul. Același împărat l-a mutilat pe tânărul Gherman. Trecând peste drama aceasta din familie a ales să îmbrățișeze viața dedicată lui Dumnezeu a clerului, intrând în rândul cleor care deserveau Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol.

Sub împăratul Iustinian al II-lea, rudă cu el, Gherman a fost numit episcop al Cizicului, metropola provinciei Helespontului. Ulterior, în august 715 sub împăratul Anastasie al II-lea Gherman este numit și instalat patriarh al Constantinopolului „cu aprobarea preacinstitului cler, a senatului și a poporului binecredincios”, cum ne informează istoricul Teofan.

Patriarhatul său a avut loc în vremuri foarte dificile. Anarhie politică, invazii arabe, iar ceea ce era mai greu, diviziunea internă a Bisericii ce urma să se întâmple.

Sfântul Gherman a avut o evlavie deosebită la Maica Domnului. A susținut poporul Constantinopolului în timpul celebrului asediu arab din anul 718. Gherman și-a pus nădejdea în Maica Domnului care a izbăvit atunci cetatea. Acest asediu este evenimentul istoric care a generat introducerea în cultul nostru a Acatistului Maicii Domnului cu binecuvântarea Patriarhului Gherman.

Sfântul Gherman a fost și un strălucit teolog și între lucrările sale ne-a lăsat o frumoasă tâlcuire a Sfintei Liturghii.

Însă cel mai important rol l-a avut în apărarea sfintelor icoane care la inițiativa imperială a isaurienilor începuseră să fie distruse. Nu s-a lăsat în nici un chip înduplecat să cedeze. A spus cu tărie împăratului „Dacă eu sunt Iona, aruncați-mă în mare; însă fără un sinod ecumenic, o împărate, îmi este cu neputință să aduc schimbare credinței.” Și-a depus apoi omoforul pe altarul Sfintei Sofia și s-a retras. A murit la vârstă înaintată și a fost înmormântat în mânăstirea constantinopolitană Chora. După multă vreme sfintele sale moaște au fost mutate în Franța.

Curajul acestor sfinți, tăria lor de a mărturisi adevărul de credință stau la baza frumuseții și adevărului Ortodoxiei. De aceea Biserica an de an le cinstește memoria.

SUSȚINE TRINITAS TV

Dacă ți-a plăcut această emisiune susține-o într-un mod concret, rapid și sigur. Donează pentru activitatea TRINITAS TV utilizând cardul bancar, Apple Pay sau Google Pay.

Donează acum!
Adaugă comentariu

Emailul tău nu va fi publicat. Cămpurile obligatorii sunt marcate cu *.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.