Skip to main content

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău – 12 aprilie

Sfântul Sava de la Buzău este cunoscut în vechile calendare bisericești cu supranumele de „Gotul”, deoarece în acea perioadă istorică, în zona în care a trăit se aflau așezări ale goților, un popor migrator care a trecut și prin zona țării noastre.

S-a născut în anul 334, într-un sat din preajma râului Buzău într-o familie de creștini. Viața sa ilustrează cum, din cele mai vechi timpuri creștinii au trăit reuniți în comunitatea lor centrată pe Sfânta Euharistie. Părintele duhovnicesc al lui Sava era preotul Sansala, preotul satului.

În descrierile istorice ale vieții sale aflăm că era „drept în credință; cucernic, gata spre toată ascultarea cea în dreptate, blând, simplu la cuvânt, dar nu în cunoștință, vorbind tuturor pașnic despre adevăr, făcând să tacă pe păgâni, nesemeţindu-se, ci purtându-se cum li se cuvine celor smeriți, liniștit și negrăbit la cuvânt și foarte râvnitor la tot lucrul bun”.

În anul 372, la sărbătoarea Învierii, pentru că preotul Sansala era fugit din calea persecuțiilor venite dinspre păgânii dintre goți, Sava a plecat spre o altă cetate ca să participe la Sfintele slujbe. Prin rânduială de sus s-a întors și l-a aflat cu bucurie pe Sansala întors acasă.

A treia zi de Paști, un grup de goți în frunte cu un anume Atharid, i-au luat pe Sansala și pe Sava și au început să-i tortureze, sperând că se vor lepăda de Hristos. Pentru că nu au obținut aceasta, mâniindu-se, peste puțin timp l-au omorât. Sfântul Sava a fost legat de un buștean și înecat în râul Buzău.

Scos după ce a murit din apă, a fost lăsat de către goți neîngropat. Frații creștini ai lui Sava i-au luat sfântul trup și l-au îngropat cu multă evlavie.

Vestea despre sfințenia vieții și martiriul Sfântului Sava s-a răspândit foarte repede. Sfântul Vasile cel Mare, într-o scrisoare adresată lui Iunius Soranus, l-a rugat să mijlocească pe lângă episcopul Betranion pentru a cere sfintele moaște. Acestea au fost trimise în dar și au fost însoțite de o scrisoare a Bisericii din Goţia către Biserica din Capadocia. Scrisoarea conținea și un îndemn duhovnicesc: „Aveți grijă să săvârșiți Sfânta Liturghie în ziua când prea fericitul martir Sava a fost încoronat fără să fi cunoscut ceilalți frați, pentru care toată Biserica ortodoxă și apostolică să laude și să binecuvânteze pe Domnul Care a binevoit să preamărească pe slujitorii Săi”.

Viața și mărturia Sfântului Sava reprezintă un argument și o mândrie a creștinismului vechi în partea de lume în care trăim.

Ți-a plăcut?

Dacă ai o sugestie, o recomandare sau orice alt gând, te rugăm scrie-ne, distribuie sau apreciază-ne.

comment iconScrie comentariu
Adaugă comentariu

Emailul tău nu va fi publicat. Cămpurile obligatorii sunt marcate cu *.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.