Skip to main content

Ce înseamnă să ispitim pe celălalt?

Protoiereu Gheorghe Colțea, protopopiatul de Bran-Zărnești, Arhiepiscopia Sibiului

Ți-a plăcut această ediție?

Dacă ai o sugestie, o recomandare sau orice alt gând legate de această emisiune, te rugăm scrie-ne, distribuie sau apreciază-ne.

comment iconScrie comentariu 1

Un comentariu

  1. Maria, Suceava

    Aflăm din Sf. Scriptură că” Dumnezeu nu ispitește pe nimeni”. De asemenea, aflăm că ispitele vin ” de la trup, lume și de la diavol”. Întrebarea vizează ispitele ce vin din partea oamenilor.

    Dumnezeu nu ispitește pe nimeni, noi fiind creați după chipul lui Dumnezeu și fiind chemați să luăm asemănarea cu Dumnezeu, nici noi nu trebuie să ispitim pe nimeni. A ispiti pe cineva poate să însemne: a l pune la încercare, a l denigra, a voi și a surpa cinstea lui, a l pune în încurcătură prin întrebări încuietoare, a face glume și râs pe seama lui în lipsă și mai ales pe față, a nesocoti pe față calitățile sale, a gândi una și a spune alta despre el, a l pune în inferioritate, a i nesocoti cinstea, a i pune nume rău ( poreclă), a l striga cu nume de poreclă, a l acuza de neștiință, și altele asemenea acestora și poate mai mari decât acestea. Persoana care ispitește nu este un om sincer, nu se preocupă de mântuirea sa ci este lipsit de sinceritate, fățarnic, plin de vicleșug și chiar de ură și lipsit de dragoste. Aceasta ne o arată Mântuitorul Iisus Hristos când zice:” ce Mă ispitiți, fățarnicilor?”, asociază ispitirea celuilalt cu fățărnicia, iar în altă Evanghelie zice:” neam desfrânat și viclean cere semn”, o lipsă de înfrânare de la gândurile rele și o viclenie stăpânește pe ispititor. Prorocul David zice:” pe ucigaș și pe viclean îl urăște Domnul”, așază vicleșugul alături de ucidere, atât de cumplit e păcatul vicleniei ce ne îndeamnă la ispitire.

    Că în orice păcat, marele păgubit este ispititorul, fiind cuprins de păcatele de care aminteam. Dimpotrivă, cel ispitit de multe ori iese învingător, dacă se luptă după legile jocului, cum zice Sf Apostol Pavel. Cel ce ispitește pe celălalt se face pe sine unealta diavolului, una din multele numiri ale vrăjmașului e și cea de ispititor. Cei care ispitesc pe alții în chip grabnic trebuie să se întoarcă de la astfel de practici, să se îmbrace în sinceritate și dreptate ca să fie iubiți de Dumnezeu.

    În chip minunat, Dumnezeu întoarce ispitele în bine, spre folosul nostru fiind încununați atunci când omul se luptă cu ispitele și și pune nădejdea în Dumnezeu. Sf Antonie cel mare zice:” ridicați ispitele și niciun om nu se va mai mântui”. Nu există contradicție în Sf. Scriptură, în învățătura Bisericii; când rostim în Tatăl nostru:” și nu ne duce pe noi în ispită”, ne rugăm ca Dumnezeu să nu îngăduie asupra noastră ispite prea mari, peste puterile noastre. În lupta noastră cu ispitele, de mare ajutor ne sunt toate virtuțile dar și răbdarea întru care Mântuitorul Iisus Hristos ne a făgăduit chiar viața veșnică:” întru răbdarea voastră vă veți mântui sufletele voastre”.

Adaugă comentariu

Emailul tău nu va fi publicat. Cămpurile obligatorii sunt marcate cu *.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Emisiuni recente