Skip to main content

Cum putem aplana certurile din familie

Protoiereu Gheorghe Colțea, Protopopiatul de Bran-Zărnești, jud. Brașov

Ți-a plăcut această ediție?

Dacă ai o sugestie, o recomandare sau orice alt gând legate de această emisiune, te rugăm scrie-ne, distribuie sau apreciază-ne.

comment iconScrie comentariu 1

Un comentariu

  1. Maria, Suceava

    În înșiruirea noastră de cuvinte începem cu o întrebare: oare sunt certuri bune și certuri rele, certare bună și certare rea? Dumnezeu nu ne pedepsește deodată ci mai întâi ne ceartă căci zice:” creșteți întru frica și certarea Domnului”, iar prorocul David zice:” certând m a certat Domnul, dar morții nu m a dat”. Apoi zice iarăși Sf. Apostol Pavel către Tit:” ceartă, mustră”, de unde înțelegem că și ierarhii și preoții noștri au această calitate, de a ne certăm spre îndreptare. Zice iarăși Sf Apostol Pavel:” am auzit că la voi sunt certuri”. Nu trebuie să existe certuri între noi, mai ales între membrii unei familii unde relațiile sunt foarte strânse. Citim în Sf. Scriptură:” aflat am locaș Domnului meu”, nu se va afla loc în sufletul nostru pentru certuri sau alte păcate devreme ce este lăcaș Domnului. Cearta este un stadiu intermediar, mai înainte de a ne certăm avem în minte și inimă gânduri și sentimente rele, căci zice:” din prisosul inimii grăiește gura”. Dar iată ce ne învață prorocul David:” m am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări”. Fiind noi făcuți după chipul lui Dumnezeu, avem de la Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu partea cea cuvântătoare a sufletului, cuvântul cel rostit dar și cuvântul cel lăuntric. Din prețuire față de Dumnezeu foarte atenți să umblăm cu cuvintele. Sf Apostol Pavel zice:” nu vă certați pe cuvinte”.

    Certurile, dacă nu sunt ținute sub control, escaladează spre păcate grele: mânia, ținerea de minte a răului, etc. Și în cazul certurilor, putem vorbi de mijloace de prevenție: să iubim smerenia, să depărtăm mândria de la noi, sunt situații în care trebuie să tăcem, să ne socotim pe noi înșine vinovați Chiar și atunci când credem că nu suntem, să recunoaștem calitățile celorlalți, să ne rugăm și să compătimim pentru lipsurile celorlalți, la o analiză atentă și sinceră vom observa că multe dintre necazuri nu le am făcut noi înșine, să nu ne îndreptățim căci zice cuvântul de învățătură:” dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu e ca o cârpă lepădată”. Să nu cerem dreptatea lui Dumnezeu căci veacul acesta este mai mult a milostivirii, după cum ne învață Sf. Părinți:” nu acum se judecă Dumnezeu cu noi”. De mare folos este să ne amintim că suntem muritori și că într-o zi sfârșim într-o groapă de mormânt, după cum ne învață Biserica:” într-o zi negreșit vei muri”.

    Desigur, apropierea noastră de Biserică, rugăciunea cerând ajutorul lui Dumnezeu, toată așezarea noastră cea bună ne va fi nouă ca un acoperământ și din privința certurilor. Sf Apostol Pavel așază cearta alături de păcate grele și chiar alături de însăși răutatea și ne poruncește să le depărtăm de la noi zicând:” toată cearta, pizma, clevetirile să le alungați de la voi împreună cu toată răutatea”.

Adaugă comentariu

Emailul tău nu va fi publicat. Cămpurile obligatorii sunt marcate cu *.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Emisiuni recente