Skip to main content

De ce nu avem voie să trecem prin fața sfintelor uși?

Protoiereu Gheorghe Colțea

Ți-a plăcut această ediție?

Dacă ai o sugestie, o recomandare sau orice alt gând legate de această emisiune, te rugăm scrie-ne, distribuie sau apreciază-ne.

comment iconScrie comentariu 1

Un comentariu

  1. Maria, Suceava

    Da, așa este precum spuneți, părinte.
    Da, putem trece prin fața Sfintelor Uși. Dacă n ar fi fost așa, n ar fi coborât Preaveșnicul și Preamilostivul Dumnezeu din înălțimea slavei Sale să se întrupeze și să rabde și să pătimească atâtea. Dumnezeu ne vrea mântuiți și sfinți, căci zice Duhul sfânt în psalmi: ” topitu m a râvna casei tale, Doamne”. Iar Părintele Cleopa zice în scrierile sale:” omul moare pentru credință”. Și totuși există nuanțe și nuanțe. În bisericile noastre s a pus cu așezământ că spațiul din fața Sfintelor Uși să fie liber, pentru mai multe motive: pentru buna desfășurare a slujbelor; pentru păstrarea și conservarea patrimoniului; pentru a da frumusețea, măreție și dimensiune Sfintelor Slujbe; pentru marea sfințenie a acestui spațiu, pot fi și alte motive. Așadar nu avem voie să trecem prin fața Sfintelor Uși. Dumnezeu este al ordinii, nu al dezordinii. Din Sfânta Tradiție știm ” unde este Împăratul ( Iisus Hristos) acolo e și buna rânduială”. Iar la psalmii zice:”iubit am bună cuviința casei Tale, Doamne”. La rugăciunile pentru Sfânta Împărtășanie se poate citi:” înaintea ușilor casei Tale Doamne stau și de gândurile cele rele nu mă depărtez”, iată cum stau înaintea Sfintelor Uși. Dar Eva cea veche strigă către Noua Evă:” ușile pocăinței deschide mi mie, de Dumnezeu Născătoare”. Iată mai cu seamă către care își trebuie să ne îndreptăm: spre pocăință, umilință, smerenie. Astfel, străbătând cu gândul și cu cugetul spațiul Sfintelor Uși, Dumnezeu Însuși ne va deschide ușile Împărăției cerurilor. Căutându L pe Dumnezeu, Dumnezeu Însuși ne va găsi pe noi, după cuvântul care zice:” aflat am pe David, robul meu”(ps.). Și precum Însuși zice cu preasfânta Sa gură:” aflat am drahma cea pierdută”, mărgăritarul cel de mult preț care este sufletul omenesc.

Adaugă comentariu

Emailul tău nu va fi publicat. Cămpurile obligatorii sunt marcate cu *.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Emisiuni recente