Skip to main content

Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul – 30 mai

Sfântul Isaachie a trăit în cel de-al patrulea secol, un secol în care Biserica a ieșit din perioada dramatică a persecuțiilor, însă, din nefericire, un secol în care au existat multe ispite dinlăuntru.

Isaachie a fost dedicat rugăciunii și vieții contemplative încă din tinerețe, primind tunderea monastică în deșert. Deși izolat prin tipul de viețuire pe care îl ducea, a fost foarte atent preocupat de viața Bisericii. În timpul domniei împăratului Valens, un arian convins, acesta a luat foarte multe măsuri de prigonire a ortodocșilor niceeni, adică a creștinilor care primiseră hotărârile și crezul celui dintâi sinod ecumenic.

Isaachie, aflând de măsurile represive care fuseseră luate în Constantinopol, a venit în capitală să sprijine și să încurajeze pe ortodocși.

În acele zile, la frontiera de nord a imperiului, pe linia Dunării atacau goții. Pregătindu-se de luptă, împăratul însuși a fost admonestat de Sfântul Isaachie care, cu un neîntâlnit curaj l-a anunțat că de nu va înceta persecutarea ortodocșilor, nu se va mai întoarce înapoi de pe câmpul de luptă.

Pentru îndrăzneala sa a fost aruncat în temniță. Profeția Sfântului s-a adeverit, împăratul murind în lupta cu goții.

Cu ajutorul lui Dumnezeu a urcat pe tron un împărat ortodox, anume Teodosie cel Mare, care a întrunit cel de-al doilea sinod ecumenic, restabilind astfel ortodoxia niceeană.

Doi prieteni apropiați ai lui Isaachie, foști apropiați ai împăratului Valens, numiți Victor și Saturnin, l-au sprijinit pe sfânt în construirea unei mânăstiri. Saturnin i-a dăruit o porțiune de teren în afara delimitării constantiniene a cetății, aproape de poarta Xerolophos, iar Victtor o altă porțiune în carteierul apropiat Psamathia.

Pornind de la această generoasă donație, Isaachie a fondat astfel prima mânăstire din Constantinopol. În foarte scurt timp s-au adunat în jurul său mulțime de ucenici. Sfântul Isaachie a condus mânăstirea până la trecerea sa la Domnul, în jurul anului 406. A fost înmormântat în biserica Sfântului Ștefan.

A fost succedat la conducerea mânăstirii de Sfântul Dalmat, unul din marii binefăcători ai lui Isaachie, și apoi de către fiul acestuia Sfântul Faust. Mânăstirea fondată de către Sfântul Isaachie s-a numit ulterior dalmațiană, după numele celui de-al doilea Sfânt stareț.

Sfântul Isaachie a arătat prin credința sa neclintită și curajul său uimitor faptul că răbdarea în nevoi aduce la urmă fericita biruință a aleșilor lui Dumnezeu.

SUSȚINE TRINITAS TV

Dacă ți-a plăcut această emisiune susține-o într-un mod concret, rapid și sigur. Donează pentru activitatea TRINITAS TV utilizând cardul bancar, Apple Pay sau Google Pay.

Donează acum!
Adaugă comentariu

Emailul tău nu va fi publicat. Cămpurile obligatorii sunt marcate cu *.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.