Sfântul Ierarh Bretanion a păstorit eparhia Tomisului în cel de-al patrulea secol. S-a remarcat ca un apărător ferm al credinței ortodoxe așa cum a fost aceasta definită la primul Sinod Ecumenic, a fost un păstor iubit de credincioși și a fost un ierarh cunoscut al lumii ortodoxe așa cum reiese din corespondența întreținută cu unul dintre cei mai cunoscuți ierarhi ai vremii sale, Sfântul Vasile cel Mare.
Istoricii bisericești menționează pe Sfântul Bretanion în legătură cu o expediție a împăratului Valens în părțile Dunării de Jos, expediție ocazionată de conflicte militare cu goții staționați în acea vreme la nordul Dunării. Valens era un împărat creștin, însă îmbrățișase erezia arienilor și traducea această credință personală în politică imperială.
A fost primit în cetatea Tomisului de mulțimi numeroase în frunte cu oficialitățile civile însoțite de iubitul lor episcop Bretanion. Era pe de o parte un eveniment semnificativ deoarece rarisim populația imperiului avea posibilitatea să-l vadă pe împărat, însă toată lume era nerăbdătoare să vadă cum se va tranșa opoziția dintre împăratul eretic și campionul ortodoxiei niceene Bretanion.
Episcopul nu s-a lăsat intimidat, iar după multă presiune și stăruință discuția s-a încheiat, Bretanion nevrând sub nici o formă să renunțe la dreapta credință. Valens se va fi simțit umilit de această înfruntare, motiv pentru care l-a trimis în exil. Popularitatea și dragostea poporului pentru acest episcop au forțat revenirea lui în scaunul episcopal.
În afară de acest moment semnificativ al vieții sale, despre Sfântul Bretanion mai aflăm informații din epistolele Sfântului Vasile care l-a rugat să mijlocească trimiterea în Capadocia a trupului Sfântului Sava de la Buzău, martirizat de păgânii goți.
Modul elogios în care Sfântul Vasile cel Mare vorbește de episcopul tomitan permite să se întrevadă trăsături deosebite ale acestuia. Om al rugăciunii și păstor iubit de poporul credincios Bretanion a fost înainte de toate un puternic și dedicat apărător al credinței ortodoxe niceene. Trebuie menționat faptul că, deși au fost condamnați la cel dintâi sinod, arienii au avut șansa ca urmașii împăratului Constantin să îmbrățișeze erezia lor, devenind foarte numeroși și influenți în imperiu.
Venirea pe tron a împăratului Teodosie și întrunirea celui de-al doilea sinod ecumenic vor restabili ortodoxia niceeană. Rezistența ortodoxă până la acel moment se datorează ierarhilor mărturisitori între care se numără și Sfântul Bretanion episcopul Tomisului.
