Skip to main content

Sfântul Mare Mucenic Procopie – 8 iulie

Viața de zi cu zi în Palestina începutului de secol patru. Împărat roman era Dioclețian. Creștinii se pregăteau de praznicul Patimii Mântuitorului. Toate se vor nărui odată cu gestul împăratului de a condamna pe toți cei care iubesc pe Hristos.

Istoricul Eusebiu de Cezareea descrie. „dintr-o dată au fost afișate în toate localitățile decrete din care unele porunceau ca bisericile să fie dărâmate până la temelie, altele, să fie aruncate în foc Scripturile, proclamând totodată că sunt scoși din serviciu cei care dețineau vreo dregătorie oarecare, iar particularii vor fi lipsiți de libertate dacă stăruie să rămână în credința creștină. Acesta era cuprinsul primului decret dat împotriva noastră. Nu mult după aceea au fost publicate alte ordonanțe, potrivit cărora se poruncea ca toate căpeteniile Bisericilor din toate localitățile să fie puse mai întâi în lanțuri, iar după aceea să fie siliți prin toate mijloacele să aducă jertfe idolilor.

Cel dintâi dintre martirii Palestinei a fost Procopie. Înainte de a fi făcut cunoștință cu închisoarea, îndată ce s-a înfățișat să fie judecat de guvernatori s-a poruncit să aducă jertfă așa numiților „zei”. El a răspuns că nu cunoaște decât un singur Dumnezeu, căruia se cuvine să-I jertfim așa cum El o vrea”

I s-a cerut apoi să aducă măcar băutura libațiilor în cinstea celor patru împărați, aflăm tot de la Eusebiu, dar Procopie nu a cedat. A fost decapitat.

Dintr-o descriere mai extinsă a pătimirilor lui Procopie din limba siriacă aflăm mai multe informații despre acest mare Sfânt martir.

Născut în Ierusalim, se stabilise la Scitopolis unde era citeț, traducea din limba siriacă și era și exorcist. Era feciorelnic, făgăduise din tinerețe castitatea și era un aspru postitor și nevoitor.

Când edictul de persecuție a fost emis, a fost prins și dus de la Scitopolis la Cezareea unde a fost judecat în prezența guvernatorului Firmilian și a judecătorului Flavian.

A fost un sfânt martir foarte iubit. În cinstea și pomenirea sa a fost ridicată o biserică la Scitopolis, locul unde a slujit el Bisericii; la Cezareea în locul în care a murit a fost construită o altă biserică pe care împăratul Zenon o restaurează și înfrumusețează în anul 484. De altfel aici au stat foarte multă vreme sfintele sale moaște fiind mutate apoi în Antiohia în biserica Sfântului Mihail; La Constantinopol se aflau nu mai puțin de patru biserici dedicate lui.

Tânăr, curat, curajos și iubitor de Hristos, Sfântul Procopie rămână îndemn și exemplu tinerilor din toate timpurile.

Ți-a plăcut?

Dacă ai o sugestie, o recomandare sau orice alt gând, te rugăm scrie-ne, distribuie sau apreciază-ne.

comment iconScrie comentariu
Adaugă comentariu

Emailul tău nu va fi publicat. Cămpurile obligatorii sunt marcate cu *.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Emisiuni recente