Skip to main content

Sfântul Mucenic Sabin Egipteanul – 16 martie

Istoria Sfântului martir Sabin Egipteanul este impresionantă. Iubitor de oameni, trădat de către cei pe care îi iubea și ucis pentru Cel pe care Îl mărturisea, Sfântul Sabin a rămas în amintirea Bisericii, în norul de mărturii ale sfinților martiri.

Sabin era de loc din Egipt. Locuia în cetatea Hermopolis pe Nil. Creștin într-o vreme în care fiii Noului Legământ nu erau iubiți și acceptați de lume și Imperiu, trăia viața creștinească în discreție și cumpătare.

În primele secole au existat o serie de împărați romani care au luat măsuri legale de interzicere și condamnare a creștinismului. Cei care nu renunțau la credința lor prin cuvânt și jertfire la idoli sau împăratului, erau condamnați la torturi și moarte.

În timpul persecuției lui Dioclețian, înțeleasă generic în sensul că a fost continuată de succesorii săi la tronul imperial roman, Sabin a reușit să fugă din Hermopolis. Trăia ca un refugiat în afara cetății împreună cu alți câțiva creștini. Locuiau ascunși într-un sat.

Aici, reușeau să-și trăiască credința departe de ochii puterii imperiale. Milostiv din fire, Sabin obișnuia să ajute săracii din cele ale sale. Din nefericire, unul dintre cei pe care Sabin îi ajuta, pentru două monede a descoperit soldaților care căutau creștini locul unde erau retrași aceștia. Aceeași vânzare și peste veacuri dă pe cei aleși ai Domnului spre moarte.

A fost adus în fața guvernatorului Arianus. Acesta era un om crud, fiind bine cunoscut și din alte acte martirice din zona Egiptului de Sus. Dovezile istorice arată că Arianus a fost guvernator în perioada 306-309 în Antinoe, cetatea principală a Tebaidei.

Sabin a fost interogat de guvernator. A mărturisit neînfricat credința, deși cunoștea pericolul la care se expune. Nu doar că a declarat dragostea sa față de singurul împărat al lumii, Hristos Dumnezeu, dar a și arătat în ce constă superioritatea credinței creștine în comparație cu superstițiile păgâne.

Curajul său de a face aceste lucruri l-a determinat pe Arianus să dispună torturarea sa. La final, pentru că voința nu i-a putut fi frântă, a fost condamnat la moarte. Sabin a fost înecat în râul Nil. Creștinii i-au găsit după mai multe zile corpul și l-au îngropat într-un loc cinstit.

De bucuria descoperirii Sfântului Sabin ne putem bucura și noi, creștinii de astăzi. Condiția însă este să îi descoperim pilda și exemplul pe care ni-l transmite: Iubitor de oameni, trădat de către cei pe care îi iubea și ucis pentru Cel pe care Îl mărturisea.

Ți-a plăcut?

Dacă ai o sugestie, o recomandare sau orice alt gând, te rugăm scrie-ne, distribuie sau apreciază-ne.

comment iconScrie comentariu
Adaugă comentariu

Emailul tău nu va fi publicat. Cămpurile obligatorii sunt marcate cu *.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.