„Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.
(…) pentru că nu sunteți din lume, (…) de aceea lumea vă urăște. (…) Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; (…) Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.”
Sunt locuri în lume unde nu este ușor să fii creștin. Sunt locuri în lume unde creștinii sunt omorâți dacă nu renunță la Hristos. A fost dintotdeauna așa. Cuvintele profetice ale Mântuitorului s-au împlinit în viața multora dintre creștini.
Biserica a păstrat vie amintirea celor care s-au învrednicit de cinstea mărturisirii lui Hristos. Astfel, Biserica pomenește astăzi pe un sfânt episcop mărturisitor numit Teodot. Acesta slujea Bisericii din Cirenia, cetate din insula Cipru. A trăit în timpul împăratului Liciniu, la începutul celui de-al patrulea secol.
În acea perioadă creștinismul nu era o religie acceptată de către puterea imperială romană. Unul dintre motive era faptul că refuzau să participe la evenimentele publice în care se aduceau jertfe zeilor și împăratului. În consecință, mulți dintre împărații romani au dezlănțuit prigoniri aspre ale creștinilor. Refuzul era esențial pentru creștini. Închinare se cuvenea doar singurului Dumnezeu adevărat. Restul era idolatrie.
În timpul lui Licinius, cu mandat imperial, guvernatorul Sabin l-a prins și întemnițat pe episcopul Teodot. A încercat îndelung să-i frângă voința prin torturi și amenințări cu moartea.
Teodot a îndurat răbdător chinurile având în minte cuvintele Mântuitorului și a fost întărit de Dumnezeu.
Cu rânduială de sus, în acele timpuri are loc o convertire la Hristos care avea să schimbe fața imperiului. Împăratul Constantin, în urma unei vederi minunate a semnului Sfintei Cruci, s-a convertit la creștinism. Acesta a emis un Edict prin care a declarat creștinismul permis sau acceptat în imperiu.
Acel moment a însemnat eliberarea unei mulțimi de creștini întemnițați, mărturisitori care vor sfinți imperiul. Între cei eliberați se numără și Sfântul Teodot care a putut să se întoarcă la slujirea episcopală în eparhia sa.
Suferințele și rănile dobândite în timpul încarcerării și-au lăsat urme în trupul sfântului episcop, care nu a mai trăit decât doi ani de la întoarcerea sa. A adormit în Domnul așteptând bucuros întâlnirea cu Mântuitorul Hristos, Cel căruia Teodot i-a rămas fidel în suferințe.
