Skip to main content

Sfântul Sfințit Mucenic Vavila, episcopul Antiohiei – 4 septembrie

Sfântul Vavila, episcopul Antiohiei, este pomenit astăzi împreună cu trei copii, Urban, Prilidian și Epoloniu.

De la istoricul bisericesc Eusebiu aflăm că, atunci când împăratul roman Filip, creștin în ascuns, a trecut în drumul său spre Roma prin Antiohia, vrând să participe la slujba de Paști, episcopul Vavila l-a pus să facă pocăință pentru uciderea împăratului Gordian, predecesorul său.

Sfântul Ioan Gură de Aur, într-un cuvânt de laudă despre Sf Vavila descrie faptele sale din timpul vieții și de după moarte zicând: pentru un om de rând nu sunt fapte bune după moarte, dar pentru un martir sunt multe și mari, nu pentru ca să devină mai cunoscut, căci nu are nevoie de slavă de la mulțime, ci ca tu necredinciosule să înveți că moartea martirilor nu e moarte, ci începutul unei vieți mai bune… nu te uita doar la fapt, că trupul simplu al martirului zace gol de lucrarea sufletului, ci vezi că o mai mare putere se așază alături de el, diferită de sufletul însuși – adică harul Duhului Sfânt, care le dovedește tuturor cele despre înviere prin minunile pe care se lucrează.

Tot de la Sfântul Ioan Gură de Aur aflăm faptul că Vavila a murit în anul 250, în timpul persecuției lui Deciu.

A fost înmormântat în cimitirul creștin din Antiohia, aflat pe drumul care ducea spre celebrul cartier Daphne. În anul 351 sfintele sale moaște au fost mutate într-o biserică ridicată în cinste sa în același cartier antiohian. Acest eveniment reprezintă prima mențiune istorică din aghiografie de translare a unor sfinte moaște.

Din acea basilică moaștele au fost duse la loc în cimitir în timpul împăratului persecutor Iulian Apostatul, fiind readuse apoi de către episcopul Meletie al Antiohiei în catedrala ridicată de el pe malul râului Oronte.

Tot despre Sfântul Vavila, Ioan Gură de Aur spune: a slujit martirilor nu doar prin biserici splendide, nici chiar prin sărbători nenumărate, ci printr-o metodă mai bună decât aceasta. Care este ea? Le-a imitat viața, le-a copiat curajul și prin asta, după putere le-a ținut imaginea vie în el însuși. Pentru că vezi, ei și-au dat trupul spre tăiere, el și-a uscat mădularele trupului pe pământ; ei au oprit flăcările focului, el a stins focul curviei; ei au luptat împotriva dinților fiarelor, dar acesta a depărtat cea mai înfricoșătoare dintre patimi – mânia.

Pentru toate acestea să-i mulțumim lui Dumnezeu care ni-i a dăruit nouă pe marii martiri și păstori vrednici de martiriu pentru desăvârșirea sfinților, pentru zidirea trupului lui Hristos, căruia slavă cinste și putere Tatălui împreună cu Sfântul și de viață dătătorul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Ți-a plăcut?

Dacă ai o sugestie, o recomandare sau orice alt gând, te rugăm scrie-ne, distribuie sau apreciază-ne.

comment iconScrie comentariu
Adaugă comentariu

Emailul tău nu va fi publicat. Cămpurile obligatorii sunt marcate cu *.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.