Skip to main content

Sfinții Mucenici Terentie, Pompei, African, Maxim și Dima – 10 aprilie

Creștinii care reușesc să rămână fidel propriei credințe, chiar și cu prețul morții, reprezintă slava și puterea creștinismului.Mai ales martirii. Pe sângele și mărturia lor s-a clădit Biserica și a rezistat. Astăzi Biserica Ortodoxă pomenește slăvita mărturisire a martirilor Terentie, Pompei, African, Maxim, Dima și a celorlalți treizeci și cinci care au fost omorâți împreună cu ei.

Acești creștini erau din Africa. Au trăit într-o vreme când puterea imperială nu doar că nu privea cu ochi buni creștinii, ci dimpotrivă îi vâna. Erau recunoscuți pentru faptul că nu recunosc și nu se închină zeilor lumii greco-romane, nu mănâncă din cele jertfite sau afierosite idolilor și refuză cultul imperial adică refuză să se închine împăratului ca unui zeu pământesc. Era firesc să fie așa. Orice creștin mărturisește un singur Dumnezeu adevărat, Domn al cerului și al pământului deopotrivă, orice zeu sau idol nefiind decât o plăsmuire a minții omenești. Dacă ar fi făcut ceea ce li se cerea, chiar și numai de formă, în realitate creștinii s-ar fi lepădat de credința lor.

În timpul împăratului roman Deciu (249-251) a fost dat un edict sau decret imperial care obliga creștinii să se supună datinilor străbune ale păgânismului, anume închinarea publică la idoli. Cel care ducea la îndeplinire acest decret în Africa se numea Fortunian.

Știind ceea ce riscă, cei patruzeci de creștini n-au deznădăjduit. S-au îmbărbătat privind cu nădejde la Cel pe care Îl iubeau și Care ne-a spus nouă tuturor că „oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei, și vă vor batjocori și vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului;dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; în lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.”

Au venit întăriți de Domnul înaintea lui Fortunian și, plini de curaj, au mărturisit credința lor fermă și dragostea lor neclintită de Hristos. Nu i-au încântat promisiunile, nu i-au speriat amenințările, nu i-au biruit durerile, ci au rămas în toate cu nădejde nezdruncinată.

Au fost omorâți toți patruzeci prin decapitare.

Deși au fost biruiți și omorâți de puterile lumii, ei au biruit lumea și prin curajul și puterea pe care o insuflă credincioșilor care au trăit după ei și vor trăi până la sfârșitul veacurilor. Astfel înțelegem ceea ce spunea un scriitor bisericesc despre sângele martirilor. Este sămânța creștinilor.

Ți-a plăcut?

Dacă ai o sugestie, o recomandare sau orice alt gând, te rugăm scrie-ne, distribuie sau apreciază-ne.

comment iconScrie comentariu
Adaugă comentariu

Emailul tău nu va fi publicat. Cămpurile obligatorii sunt marcate cu *.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.